Mentoratul reprezintă un proces expres, de creștere, care încurajează dezvoltarea discipolului, a persoanei mentorate, în vederea atingerii întregului său potențial. Mentoratul este, de asemenea, un proces intuitiv în care înțelepciunea mentorului este primită și aplicată de către beneficiar.

Există mai multe modalități de vizualizare a procesului de mentorat. Un aspect mai formal este discutat mai jos, dar înainte de aceasta puteți vedea analogia agricolă a procesului.

Analogia agricolă a procesului de mentorat  

Acest model de îndrumare este prezentat de Zachary[1], care a aplicat o analogie agricolă pentru a demonstra modul în care fazele procesului de mentorat pot fi conectate între ele. Relațiile de mentorat progresează prin faze previzibile, fiecare construindu-se pe etapa anterioară, pentru a forma o secvență de dezvoltare:

Este important să ținem cont de acest model: de câte ori relațiile de mentorat pot apărea ca încheiate, de fapt ele se transformă într-un nou început pentru ambele părți.

Procesul de mentorat în practică

Activitatea (procesul) de mentorat poate fi văzută mai mult ca un proces liniar. Acest proces liniar poate fi asemănat unui model de analiză, de reflecție în cadrul căruia mentoratul este descris ca fiind un protocol intenționat, intuitiv și bine documentat, ce poate oferi o experiență de dezvoltare și cunoaștere atât pentru mentor, cât și pentru persoana mentorată. În viziunea autorilor Wong and Premkumar, procesul de mentorat este alcătuit din 4 etape: pregătirea, negocierea, facilitarea și concluzionarea sau încheierea.

Asociația Americană de Psihologie a dezvoltat un ghid pentru participanții la mentorat, în care este precizat faptul că relația dintre mentor și persoana mentorată trece prin patru faze distincte: inițierea, cultivarea, separarea, redefinirea.

The American Psychological Association Four Stages of the Mentoring Process

În faza de inițiere, două persoane intră relația de mentorat (sau de îndrumare). Există diferite abordări privind formalismul relației de mentorat. În ceea ce privește mentoratul informal, potențialii mentori și discipoli se cunosc prin intermediul interacțiunilor profesionale sau sociale. Potențialii discipoli încearcă să identifice persoane cu experiență, de succes, pe care le respectă, le admiră și le percep ca fiind modele de reușită în viață. Potențialii mentori identifică oameni talentați care sunt „mentorabili”. Această etapă este privită ca momentul în care un potențial discipol demonstrează că într-adevăr îşi doreşte să intre în contact cu un mentor.

Faza de cultivare reprezintă debutul procesului de de învățăre și dezvoltare. Pornind de la premisa că faza de iniţiere a fost una de succes, în timpul celei de-a doua faze, discipolul învață de la mentor. Două funcții ale mentoratului sunt importante în această etapă: obiectivul privind cariera apare cel mai frecvent atunci când mentorul îl îndrumă pe discipol în legătură cu modul de lucru proactiv și eficient. Funcția psihosocială apare după ce mentorul și persoana mentorată au stabilit o legătură interpersonală. În cadrul acestei funcții, mentorul acceptă și confirmă identitatea profesională a discipolului, iar relația de mentorat devine una de prietenie. De obicei, faza de cultivare este o experienţă pozitivă, interesantă atât pentru mentor, cât și pentru persoana mentorată. Mentorul îl învață pe discipol lucruri intersante dobândite de-a lungul experienţei sale. De asemenea, si discipolul poate să-l învețe pe mentor lucruri noi privind ultimele tehnologii, noile metodologii sau chestiuni emergente din domeniu.

Faza de separare se referă în general la încheirea unei relații de mentorat. Relația se poate încheia din mai multe motive, printre care şi faptul că, poate, nu este posibilă realizarea unui transfer de cunoştinţe, discipolul are o abordare mai independentă, mentorul ar putea decide că persoana mentorată se poate descurca de una singură. Dacă relația nu se încheie de comun acord, este posibil ca această etapă să fie una neplăcută pentru una din părți, acest lucru putând conduce la anumite disensiuni între mentor şi discipol.

De-a lungul fazei de redefinire, mentorul și persoana mentorată conştientizează că relația lor ar putea continua, însă aceasta va fi o relație diferită de cea de mentorat. Dacă faza de separare decurge bine (se încheie cu succes) pentru ambii participanţi ai procesului de mentorat, relația se poate transforma într-una de prietenie. Spre deosebire de faza de cultivare, accentul relației nu mai este doar pe dezvoltarea carierei discipolului respectiv. Mentorul poate iniţia noi relații de mentorat, iar discipolul poate deveni mentor pentru un alt discipol.

Informaţii preluate din „Mentoratul – Proces, Îndrumări și Programe”, Prof. Asoc. Daniela Ilieva-Koleva, 2015.

[1] Zachary, L. J. (2000). The Mentor’s Guide: Facilitating Effective Learning Relationships (2nd Ed.). San Francisco, CA: Jossey-Bass. 261. ISBN 978-0-470-90772


This project has received funding from the European Union’s Erasmus + programme under Grant Agreement No 2016-2-RO01-KA205-024839.
This communication platform reflects the views only of the author and the European Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein.