Deși antreprenoriatul social este un mod a face afaceri privind dincolo de profit, întreprinderile sociale au început să se dezvolte din ce în ce mai mult în întreaga lume. Cu toate acestea, statisticile arată că acest sector este încă slab reprezentat.

Conceptul de antreprenoriat social continuă să rămână unul mai puțin cunoscut publicului larg. Există mai multe definiții ale antreprenoriatului social, iar formele organizaționale adoptate de întreprinderile sociale sunt diferite de la o țară la alta. Din acest motiv, realizarea unor comparații internaționale este mai dificilă. Cu toate acestea, trei dintre cele mai acceptate definiții ale antreprenoriatului social sunt următoarele:

„Antreprenorul social nu urmărește să obțină un profit financiar substanțial pentru investitori – în special organizații filantropice și guvernamentale – sau pentru el însuși. În schimb, acesta caută să producă schimbări sociale profunde, în beneficiul unui grup de persoane sau chiar al întregii societăți. Spre deosebire de antreprenoriatul clasic, axat pe o piață dispusă să plătească pentru inovare și chiar să favorizeze investitorii, antreprenoriatul social vizează subgrupurile de populație insuficient deservite, neglijate sau foarte vulnerabile, care nu dispun de mijloacele financiare sau de influența politică pentru a putea beneficia de anumite avantaje. Acest lucru nu înseamnă că antreprenorii sociali evită sau resping în totalitate ideea de profit. Afacerile dezvoltate de întreprinzătorii sociali pot genera cu siguranță venituri și pot funcționa atât ca organizații non-profit, cât și sub formă de întreprinderi orientate spre profit. Ceea ce distinge antreprenoriatul social de cel clasic este tocmai binele social, care ar trebui să primeze asupra intereselor particulare și de afaceri. Pentru a-l cita pe Greg Dees, profesor în domeniu la Universitatea Duke, antreprenoriatul social însemnă «îndeplinirea misiunii și evaluarea impactului.»”[1]

„Antreprenorii sociali sunt acele persoane care aleg să răspundă unor nevoi sociale pe care sistemul național de asistență socială nu este capabil sau evită să le acopere și care se străduiesc să obțină resursele necesare (umane – cel mai adesea voluntari –, financiare și logistice) pentru a «genera o schimbare».”[2]

„O întreprindere socială este un operator economic care activează în sfera economiei sociale și al cărui obiectiv principal este să aibă mai degrabă un impact social decât să realizeze profit pentru acționarii sau proprietarii săi. Aceasta acționează într-o manieră antreprenorială și inovatoare, ca furnizor pe piața bunurilor și serviciilor, dar își canalizează majoritatea profiturilor spre îndeplinirea obiectivelor sociale. O întreprindere socială este administrată într-o manieră deschisă și responsabilă și beneficiază de sprijinul tuturor angajaților, consumatorilor și persoanelor implicate în activitățile sale comerciale.”[3]

Întreprinderile sociale diferă de afacerile tradiționale prin beneficiile pe care le aduc comunității:

  • Întreprinderile sociale sunt mai predispuse să inoveze și să experimenteze decât restul companiilor, deoarece majoritatea dintre ele sunt concepute pentru a furniza acele servicii sociale pe care sectorul public și cel privat sunt incapabile sau evită să le ofere;
  • Întreprinderile sociale se adresează persoanelor excluse din punct de vedere social, oferindu-le oportunități de voluntariat, formare profesională și angajare;
  • În general, întreprinderile sociale sunt înființate cu scopul de a reține și a reinvesti profiturile în economia locală.

Mai mult ca sigur, numărul antreprenorilor sociali din Europa va continua să crească. Din ce în ce mai multe platforme și programe precum Euromentor au început deja să îi îndrume pe tineri în lansarea propriilor afaceri sociale, învățându-i cum să contribuie la rezolvarea problemelor comunității din care fac parte. Pentru a putea avea un impact cât mai durabil asupra societății, tinerii inovatori sociali trebuie să aibă acces la modele de experiență reală și să observe îndeaproape cum funcționează antreprenoriatul social din țara lor și din restul țărilor membre UE.

Înțelegând semnificația antreprenoriatului social și urmând recomandările necesare pentru desfășurarea acestui tip de business, tinerii vor putea contribui la crearea economiei viitorului.

În următoarele secțiuni puteți găsi informații despre cele mai noi modalități de implementare a antreprenoriatului social, precum și câteva exemple admirabile de afaceri sociale care funcționează în țările partenere.

[1] Martin, R. și Osberg, S. (2007) Social Entrepreneurship: The Case for Definition. Stanford Social Innov

ation Review. Lucrare disponibilă pe site-ul: https://ssir.org/articles/entry/social_entrepreneurship_the_case_for_definition

[2] Thompson, J. et al (2000) Social entrepreneurship – a new look at the people and the potential. Management Decision, Vol. 38 Ediția a 5-a, pp.328-338. Lucrare disponibilă pe site-ul: https://doi.org/10.1108/00251740010340517

[3] Descriere funizată de Comisia Europeană. Disponibilă pe site-ul: http://ec.europa.eu/growth/sectors/social-economy/enterprises_en

[1] Martin, R. and Osberg, S. (2007) Social Entrepreneurship: The Case for Definition. Stanford Social Innovation Review. Available from: https://ssir.org/articles/entry/social_entrepreneurship_the_case_for_definition

[2] Thompson, J. et al (2000) Social entrepreneurship – a new look at the people and the potential. Management Decision, Vol. 38 Issue: 5, pp.328-338, Available from: https://doi.org/10.1108/00251740010340517

[3] European Comission definition. Available from: http://ec.europa.eu/growth/sectors/social-economy/enterprises_en


This project has received funding from the European Union’s Erasmus + programme under Grant Agreement No 2016-2-RO01-KA205-024839.
This communication platform reflects the views only of the author and the European Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein.